De-a lungul timpului, mulți dintre voi mi-ați cerut detalii despre sistemul de învățământ spaniol.
Iată câteva detalii despre cum funcționează școala aici…
Tipuri de școli în Spania
În funcție de sursa de finanțare, școlile în Spania se împart în 3 categorii
- Școli publice (Centros públicos) – gratuite – finațate de la bugetul de stat
- Școli private concertados (Centros privados concertados) = Școli semiprivate – cu plată parțială – finanțate de la bugetul de stat și de către familiile elevilor
- Școli private (Centros privados no concertados) - plătite integral de către familiile elevilor
Ciclurile de învățământ
Învățământul în Spania este obligatoriu între 6 și 16 ani.
Învățământul între 0-6 ani și peste 16 ani este facultativ.
Educación infantil (0-6 ani) – primero (0-3 ani) și segundo (3-6 ani) este opțional.
Educación básica (6-16 ani) este obligatorie prin lege pentru toți rezidenții în Spania.
- Educación Primaria (6-12 ani)
- Educación Secundaria Obligatoria = Instituto = Ciclul liceal (13-16 ani)
- Formación profesional – din câte am înțeles, sunt un soi de școli profesionale, în care elevii învață (bine) o meserie
- Bachillerato – 2 ani de pregătire academică pentru cei care vor să urmeze o universitate.
Copiii încep ciclul primar în anul în care împlinesc 6 ani, indiferent de luna în care s-au născut. Procesul de înscriere este transparent și standardizat, și se face online. Pentru cazuri sau cereri speciale se merge în audiență la inspectoratul școlar din localitate.
Cei 3 copii ai noștri merg la școală publică la care au fost alocați conform adresei din empadronamiento. Noi facem până la școală mai puțin de 10 minute pe jos – este la 850 de metri de unde locuim. Ca idee, în Spania locuitorii trăiesc în cartierul în care locuiesc…rar am auzit să meargă la medic, la supermarket sau la restaurant în alte zone. Noi mergem des în centrul orașului pentru că ne place să ne plimbăm cu copiii și pentru că este foarte frumos. Parcul El Palmeral din centru este o operă de artă în aer liber, și ajungem acolo de câte ori putem.
Comunicarea cu școala
Școala comunică cu noi printr-un canal de Telegram – separat, pe fiecare clasă (avem, așadar, 3 canale de Telegram la care ne abonăm anual. Nu putem scrie în acest canal, doar primim mesaje și fotografii.
Dacă vrem să vorbim cu oricare dintre cadrele didactice, trimitem email școlii și ne facem programare pentru o întâlnire – în programul alocat acestui tip de întrevederi.
Noi nu avem numărul de telefon al nici unui profesor, dar nici nu l-am cerut. Știm cazuri, la alte școli, în care părinții comunică telefonic cu învățătorii.
Copiilor noștri li se schimbă anual profesorii, dar nu este o regulă.
Școlile sunt standardizate, părinții nu vânează în mod special o școală anume.
Orice fel de decizie legată de un copil se ia în comisie, pentru binele superior al copilului. Din acest motiv, repetenția nu este un lucru rușinos, se ia decizia ca un copil să repete clasa doar dacă se ajunge la concluzia că acest lucru este în folosul lui.
Programul școlar
Copiii încep școala la ora 9 dimineața, în jur de 1 mănâncă, apoi se joacă, îți fac temele sau se relaxează. Fiecare familie optează la ce oră își ia copilul acasă.
Aici sunt frecvente familiile cu 3 copii. De la 3 copii în sus ești familia numerosa și beneficiezi de facilități fiscale, gratuități (la muzeu, spectacole, transport). Noi avem 3 copii și nu plătim cei în jur de 2 euro/zi/copil pentru masa copiilor de la școală. În funcție de veniturile părinților, sunt multe categorii de copii hrănite care nu plătesc prânzul de la școală. Copiii pot cere oricâte porții vor. Mi se pare impresionant că, astfel, nici un copil nu merge la culcare cu burta goală în Spania.
Fiecare copil merge la școală cu un pachețel pentru gustarea de la 11, mai puțin în zilele de fructe (1 zi pe lună primesc gratuit fructe la școală) și în zilele speciale (ex. Fiesta del agua, când fac picnic și primesc toți înghețată). La prânz primesc desert fructe sau iaurt cu fructe. Primim periodic recomandări să nu le dăm dulciuri zilnic.
Integrarea copiilor străini
Copiii străini (de pe toate continentele) sunt integrați din mers, prin imersie lingvistică. Doar dacă nu evoluează suficient de bine, școala propune familiei ore suplimentare de castellano (spaniolă). Profesorul este plătit de stat, iar familia nu este obligată să accepte.
Copiii români se adaptează foarte repede, în 2-3 luni deja se descurcă minunat, chiar dacă nu cunoșteau nici un cuvânt spaniol la intrarea în școală. Mai greu le este celor din țări care folosesc alte alfabete pentru că au de învățat și să scrie, și să citească și să vorbească, într-o paradigmă complet nouă.
Copiii noștri nu sunt numiți niciodată „străini” sau „rumanos” de către colegi sau cadrele didactice. Ei spun cu mândrie că au venit din România și le povestesc colegilor și profesorilor cum este în țara lor.
La petrecerile de la zilele de naștere la care mergem cu copiii noștri ne întâlnim cu spanioli, americani, armeni, chinezi, sudamericani. Nu am fost nici unul dintre noi tratați aiurea, discriminați, excluși, hărțuiți sau agresați în vreun fel. Îi respectăm pe cei din jur și ei ne respectă pe noi.
Tipuri de activități la școală
Școala durează din septembrie până în iunie, sunt 2 vacanțe mari în timpului anului academic – de Crăciun și de Paște. Deși este o țară majoritar creștină, catolică, spaniolii au mare respect pentru diversitate. În cadrul școlii educația religioasă este facultativă, iar vacanțele se numesc „de iarnă” și „de primăvară” din respect pentru copiii din alte culte.
Cei 3 copii ai noștri iubesc să meargă la școală și nu au nicio problemă să-și susțină punctul de vedere în fața adulților care au grijă de ei în cadrul școlii.
După fiecare trimestru primim evaluarea fiecărui copil în plic sigilat. La ședințele cu părinții se discută generalități, pe o temă academică, de cele mai multe ori (profesorii educă părinții), niciodată nu se discută în plen despre un copil sau altul.
Copiii fac multe proiecte în echipă.
Nivelul de muncă la școală este mult mai jos decât în România, dar asta exersăm noi acasă cu ei (câteva calcule în plus, citit). Profesorii recomandă să lucreze 20-30 de minute pe zi acasă. Copiii în Spania nu sunt stresați de școală. Din câte am înțeles, puțini merg mai departe, la facultate.
De multe ori de-a lungul anului, școala organizează fieste pentru copii…de Halloween (de toamnă), de iarnă, de primăvară…au tot felul de teme, fac proiecte, se filmează, dansează. Vara, în ultima săptămâna de școală, are loc Fiesta del agua, când copiii merg cu costumele de baie la școală, ascultă muzică, dansează și se udă cu apă în curtea școlii. Săptămâna trecută au fost la Aquapark, în orașul de lângă Elche. De-a lungul anului merg în vizită la muzee, pe stadion, au oră de lectură în parc.
Bottom line, de când ne-am mutat în Spania, noi ne-am redus cheltuielile și ne-am crescut calitatea vieții.
În București, cea mai mare cheltuială din bugetul familiei noastre era cea dedicată educației copiilor.
Cel mai mult timp îl pierdeam în trafic. Stăteam 8-10 ore la birou, dar timpul pierdut, pierdut aiurea, era cel petrecut fiecare în mașina lui, în câte o coadă prin centru, Pipera, Băneasa & co., spre birou, dinspre birou, spre grădiniță, dinspre grădiniță…
Și cea mai apăsătoare senzație era că nu apucăm să trăim.
La noi, de 2 ani, de când ne-am mutat în Spania, s-au rezolvat toate cele de mai sus…La tine cum este?
================
Pentru cei care vor să se mute sau să investească în Spania (sau ambele) am realizat un ghid cu informații complete. Îl poți descărca gratuit de aici.
